Doamne!
Şi totu-mi stă în loc.
În mine-i tot ce mândru stă,
Întins, şi frânge şi-nfăşoară
Priboi de fier ce înconjoară
În mine beznă şi nimic…
În mine-i firea de curvie,
Întoarce bine-n rău spre negru
Priboi de fier pe dinăuntru
În mine, răzvrătire vie.
În mine-acest ritm de păcat
Scântei de praf îl ţin aprins doar
Prin focuri stinse ce orbesc, iar
Mâncare de-ntuneric lat.
În mine şi în noi acestea,
Dar peste stih şi timp şi fire
Perdeaua ruptă, fericire
În min’ а crede îmi lumină..
Doamne!
Şi timpu-mi e învins.
I think it’s beautiful. We were all left splashing in a muddy puddle… and just how much mud we make and dirty ourselves is entirely up to our will of choice. “In mine-i firea de curvie,” was my fav line. I particularly liked the repetition you made possible for the first two strophes.
The Lord be with you my friend.
Comentariu�Comentarii de Paul Cojan — martie 13, 2009 @ 12:31 pm
Thank you my friend.
Though i would like to emphasize for future readers that the line ” In mine-i firea de curvie ” refers not to sexual denaturation, but precisely to spiritual whoredom, and the fact that we humans are in our nature perverted and bound to idolatry if we do not recognise God.
Comentariu�Comentarii de titirez — martie 14, 2009 @ 7:12 pm
În min’ а crede îmi lumină
E adevarat ce a spus cine a spus ca poeziile tale seamana cu ale lui Costache Ioanid,si mi-am dat seama de ce(si iaca ca e usor de remediat daca asta vrei).E pentru ca ai folosit simboluri transparente si cuvinte prea directe(nu stiu unde am citit ca poezia nu iti tzapa in fata un fapt al vietii,ci iti sugereaza trairi profunde).Nu ca ai umplut poezia cu expresii directe si transparente,e doar “perdeaua rupta,fericire” care ptr mine(dupa multe multe lecturi) strica efectul si faptul ca incepi si inchei poezia cu “Doamne”.Nu inteleg de ce ma supara asta asa de mult din pct de vedere literaturiceste.
But tha’s just me.
Comentariu�Comentarii de ayabinha — martie 16, 2009 @ 6:23 pm
Si versul e preferatul meu
Comentariu�Comentarii de ayabinha — martie 16, 2009 @ 6:24 pm
Si altii incep cu invocatii spre nimfe sau iele si mai ce stiu io – la felul asta de introducere nu o sa renunt.
Inteleg faza cu a fi direct, dar crede-ma numai noua ni se pare evident ‘ Perdeaua rupta, fericire’. Si nu as vrea sa disimulez sub nici o forma mesajul Evangheliei. Intotdeauna ma voi uita de jos la Costache Ioanid, si dualitatea valoare literara-spirituala trebuie sa o rezolv oricum altfel decat a disimula imaginea mesajul Evangheliei. And, after all, doar ma joc
Desi nici in joaca nu vreau sa ajung in erezii.
Comentariu�Comentarii de titirez — martie 16, 2009 @ 7:35 pm
tictus cel sceptic…nici macar nu am sa mai argumentez ptr ca in fundul sufletului stii ca am dreptate
Comentariu�Comentarii de ayabinha — martie 17, 2009 @ 3:14 pm
Ayabinha, nu mai stiu ce replica sa-ti dau amu, las’ poate mai bine ii asa
Vedem cand trece Nae pe aici ce mai zicem.
Sau alti stimabili.
Comentariu�Comentarii de titirez — martie 17, 2009 @ 5:03 pm
Adevaru e ca esti un fel de Costache Ioanid. Dar mai original umpic.
Comentariu�Comentarii de dX — martie 20, 2009 @ 9:46 pm