Gheaţă ninsă pe dinafară, cioburi
Sun-a sticlă aburită-n foc – străin.
Îmi încord sfărâmele…înc-o sforţare
Sunt îndoit şi rupt de vina-mi mare.
Păcat e să te rupi-ntins în ceţuri
Punctat de răni, legat la ochi de cioburi
Nu voiesc a ceda l-aceste rele simţuri
De şapte ori frânt să fiu chiar.
Foc învinge-ntinsele calote de simţuri.
Sună acorduri nesfârşite şi înflăcărate – Sfânt
Apărat, cunosc şi simt şi văd şi aud.
Înving fără încetare, împuternicit de Sus.
Tot respectul! Poezia asta si “Suflu-n vinele-mi” m-a convins ca ai talent. Scrie mai des! Da-l incolo de bac si de-o incolo de biologie! Fii si tu mai romantic si poate o sa iti dai seama ca tu nu vrei sa devii ce crezi tu acum ca vrei sa devii…
Comentariu�Comentarii de darius — noiembrie 18, 2008 @ 10:59 pm