O strategie destul de nouă folosită pentru promovarea produselor care efectiv ne sunt băgate pe gât este etichetarea cu “Natural”. “Natural, natural, natural” , mi se pare deja că a intrat în câmpul penibilului. Aud (şi văd) la televizor o reclamă la smântână (danone ?) în care vorbeşte un bunic nepotului său cu un accent ţărănesc forţat, în timp ce cu o măiestrie actorială taie o pâine (pită) mare (evident home-made, făcută pe vatră) , zugrăvind astfel portretul ţăranului român autentic, “şi să ştii că tot şe avem noi îi de la natură “. Aici e ruptura. Aici intervine penibilul. Aici se vede disperarea omului, care a auzit cât-de-cât despre conspiraţia care stă în spatele sistemului de îndopare cu mâncare românesc, şi face orice pentru a scăpa din acest infern al artificialului. Dar această disperare este aplicabilă doar orăşeanului modern, nu autenticului ţăran. Aici, după părerea mea, în această ruptură, este o doză imensă de…..penibil? grotesc? . În fine, cumpărăm suc de căpşuni “100% natural” în a cărui componenţă e 5% suc de căpşuni. Cumpărăm lapte “natural” din care s-a scos 50% din grăsime. Cumpărăm brânză “naturală” care nu are gust de brânză, ci de cauciuc topit.
Evident, mijlocul de ieşire din acest impas – nu doar cel legat de ceea ce băgăm în noi, ci orice care e legat de conspiraţiile, şi răul administrat maselor de cei care conduc masele pe toate planurile (sanitar, economic, spiritual, etc) – ar fi ca noi cu toţii să ne deschidem ochii şi să cerem adevărul – cel infailibil, al cărui motivaţie este Adevărul. Dar, masele sunt prea cufundate într-o nepăsare tragică ( atât de tragică încât unii oameni sunt nişte “zombi” sociali -singurele lor funcţii active aproape fiind cele vegetative ) . Atât timp cât Cuvântul lui Dumnezeu este neglijat, şi motivaţia a orice este lăcomia, mândria, invidia, societatea va merge în jos din toate punctele de vedere ( probabil exceptând economicul, lăcomia uneori îşi atinge scopurile) .
Deşteaptă-te române!
